Cartile bisericesti vechi si blestemele lor---le respecta oare cineva

"Informaţiile despre cartea veche românească ce a circulat în Dăneşti le datorăm aproape
integral lucrării prof. dr. Aurel Socolan în care sunt menţionate: Antologhion, Râmnic, 1737;
Ceaslov, Rădăuţi, 1745; Evangheliar, Bucureşti, 1723; Liturghier, Sibiu, 1798; Octoih, Râmnic,
1750; Pentecostarion, Bucureşti, 1743; Strastnic, Blaj, 1773; Triodion, Bucureşti, 174631. Toate
însemnările manuscrise descifrate conţin date de provenienţă şi proprietate. Un nume ne reţine,
totuşi, atenţia: popa Gheorghe din Dăneşti, cel care face însemnările pe cărţile cumpărate în anii
1745, 1747 şi (posibil să fie vorba despre aceeaşi persoană, raportat la stilul însemnării) 1779.
Dacă ţinem cont că una dintre cărţi este tipărită la Râmnic, alta la Rădăuţi, raportat la data
achiziţiei lor, preotul se găsea sub plină incidenţă a decretelor împărăteşti ce interziceau aducerea
de cărţi din tipografiile muntene şi moldovene. Urmărind, însă, însemnările descifrate pe cărţile
ce au circulat pe teritoriul judeţului Maramureş, constatăm că încălcarea acestor decretelor era un
fapt destul de frecvent în zonă şi epocă. Mai puţin obişnuit este însă felul în care sunt concepute
textele însemnărilor, care debutează cu o afirmare hotărâtă a proprietăţii (de obicei, proprietarul
menţionat este biserica). Astfel, pe Antologhion (Râmnic, 1737) citim: (173) „Anii în 1747
m[eşi]ţa iunie 12 zile. Această sfântă carte, anume Mineiu rumânesc, iaste a mea, a lui Popa
Gheorghie din Dăneşti, din vidicul Baia Sprie, că mi-a au cumpărat şi mi-o au dat mie şi cuii
rămâne din mine până unde a fi carte aceasta, să slujim cu ea şi să pomenim pre aceşti oameni
creştini ce o au cumpărat şi sunt scrişi aici mai jos, deci pe bani sau pe alte iosagu nime să nu
îndrăznească a o da, nici alţi nime să nu îndrăznească a o sminti de cum îi dată, că cine o va da
sau o va lua de cum îi dată, acela va fi blăstemat. Iară noi să fimu datori să pomenim pe acei
blagosloviţi creştini ce au cumpărat carte ceasta; pomeneşte Doamne pe robulu tău Vasilie,
Toader şi tot rodul lor cei vii carii ai pomeni să cuvine, pomeneşte D[oa]mne şi pe răpăusaţii lor,
Ulpasuşa Simion, Ulpasuşa Macovei, Mare Vasinca, Porhiră, Usupşea, Lar Ion, Mierluşe. Să fie

pomenire lor în veci, amin [...] Scris-am, eu popa Georgie din Dăneşti dela Baia Sprie.”32; pe
Ceaslov (Rădăuţi, 1743): (50) „Ani 1745 dechembrie 20, această sfântă carte anume Polustav
iaste a mea a lui Popa Gheorghe din Dăneşti şi o oau cumpărat şi mi-o au dat mie dumnezeire,
până unde va fi carte aceasta pe bani să nu vânză nice pe altă pe ceva să nu o dee că cine o va lua
sau o va sminti de cum îi dată, să fie blăstemat, ca pănă am fi noi sau cine a fi să ştie carte, alu să
trebăluiască cu ia şi să pomenească pre aceşte ce au cumpărat carte şi scrisii pomeneşte D[oa]mne
pre roba ta Anuţa şi feciorii ei Luca şi Indrei. Pomeneşte D[oa]mne pre robu tău Mărie ce
răposata şi pe feciorii ei cei vii, Ion şi Năstacă şi Alexa şi Aftimie. P[omeneşte] D[oa]mne pre
robul tău An[...] Marcul, Alexa, Anghilină [şi] Tudoriţa. Pomenire lor în vecii. Scrisă în Dăneşti
în vidicul Pântăriei. P. Gheorghe.” (308) „finu Pelaghie [...] (310) săteni a ei [...] (312) sfi[n]tu
Gavrilă Pod [...] (314) Botoş Deordia Domniova.”33; pe Strastnic (Blaj, 1773), coperta faţă:
„Această sfi[n]tă carte, anume Strastnic, iaste al mieu al lui popa Giorgie din Dăneşti. Scris-am
eu în 15 zile a lui iulie anul de la naşte[rea] lui Hristos 1779.”34
Evident, cărţile sunt ale bisericii, pentru că însuşi autorul însemnărilor spune: “că mi-a au
cumpărat şi mi-o au dat mie şi cuii rămâne din mine până unde a fi carte aceasta, să slujim cu ea
şi să pomenim pre aceşti oameni creştini”35 sau “ca pănă am fi noi sau cine a fi să ştie carte, alu
să trebăluiască cu ia şi să pomenească pre aceşte ce au cumpărat carte”.36
Se simte în afirmarea răspicată a proprietăţii preţuirea deosebită pe care preotul
Gheorghe, paroh în Dăneşti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, o acordă cărţilor. Acest
fapt este confirmat de o însemnare semnalată de Ioan Bîrlea pe un Penticostarion de Râmnic,
1743, identificat la Budeşti (Susani – Vinţeşti). Preotul locului descrie în însemnare
împrejurările în care a fost cumpărată cartea: „[...] Deci eu, popa, am ştiutu că au lăsat neşte
diecii, acei ce purta cărţi, la popa Gheorghie în Daneş, şi au tremis popa Gheorghie în Băiţe, la
Morar Ion, şi am mersu eu, popa Ionăşel, şi cu Mihoc, în Băiţe, şi au dat pe carte aceasta 12
florinţi vonaş Mihoc şi cu Gafie, pentru păcatele lor şi a tot rodul lor, să le fie pomană până în
veciu, amin; şi o au făgăduit la hramul lui S[fân]tu Nicolae în sat în Budeşti, în anul 1752, în luna
lui Martie, în 8 zile [...]”37 Iată, deci, că la Dăneşti era, în a doua jumătate a secolului al XVIIIlea,
un punct de trafic de carte bisericească adusă de colportorii de carte din Ţara Românească -
popa Gheorghe din Dăneşti, asumându-şi riscurile încălcării decretelor împărăteşti, primea şi
difuza aceste cărţi, activitate bine cunoscută de preoţii din alte parohii, după cum se poate
deduce.
S-au mai descifrat însemnări pe Evangheliar (Bucureşti, 1723): (1) „Această sfâ[n]tă
carte Evanghelie o au cumpărat Făt Ion din Dăneşti, din vidicul Băii. (2) Şi cu ginere-său Iacob,
drept 16 florinţi, anul 1724 (3) şi o au dat în besearecă ardea în sat în Dăneşti, în Vidicul (4) Băii,
să le fie pomană în veci, acestora cărora se pomenesc, (5) pomeneşte pre robul tău Făt Ioan şi
muerea lui Păcat. (6) Pomeneşte D[oa]mne pre robul tău titor Iacob din Rahău, şi lăcuieşte în
Baia Sprie şi cu (7) muerea lui Nasta. Pomeneşte D[oa]mne pre părinţii lor: (8) Ursuşe,
Ghiorghie şi Mărica, Simion, Teodor, titor Andreiu, (9) Mărica, să le fie pomană în veci.”38; pe
Liturghier (Sibiu, 1798): (7) „Această s[fântă] Leturghie nouă au cu[m]părat (1) Dirasimu
Ştefan (13) dreptu 11 zloţi (15) şi o lasă în beserica de Dăneşti (17) pomană, în anul 1803 (19)
.

Timoe Domnic, să fie pi[n]tru [...] (21) părinţi domni sale (23) şi a găzdei sale eu, Gafie, (25) ca
nimenea să nu o ee nici [...] şi să (27) îndrăznească nimeni a o sminti (29) din besereca din
Dăneşti (31) că cine o va sminti să fie (33) afurisit, (35) cine va sluji dintre preoţi (37) să fie
datori ai pomeni (39) la s[fân]tul jertfelnic (41) pomeni [...], (43) amin.”39 şi pe Octoih (Râmnic,
1750): (1) „O lasă pomană Poduţu Ionu (2) diacu din Dăneşti (3) să fie pomană în besereca (4)
din Dăneşti, nimeni să nu o stre- (5) ineze sau să se vândă, preot (6) ca să se slujească unu
sărindaru dănsa. (9) Nuţu fecior holteiu lui Turţin (10) din Dăneşti, şti făcut şi ar muri sau vii.”40
La biserica din Urmeniş a fost găsită un Molitvelnic, manuscris, din 1760, care, conform
însemnărilor, provine din Dăneşti: (179) „Această s[f]ântă şi Dumnezeiască charte este a lui
Vaida Petre parochul Urminişului este cu o [...] deruire de la Popp Nicolae parochul Dăneştilor
cum am zis mai sus ce este deruite lui Vaida Petru den Urminiş parochului dat Ian[uarie] 20 de
dile anul 1843.” Pe verso-ul filei urmează aceeaşi însemnare cu litere chirilice. (185) „Acest
Molitvelnic este a lui Popa Nicolaie din Dăneşti dăruitorie pe 1822.”41