Doina lui Lucaci

SURDESTI UDATORIU /1

DOMNISOARA (Aurelia Rusu

În toamna anului 1901, Aurelia Rusu intrã în învãþãmânt, fiind încadratã la şcoala

primarã din Feiurd (jud. Cluj).
În anul 1903, Aurelia Rus, în urma unor neînþelegeri familiale, cauzate de legãturile
sentimentale ce le avea cu poetul, a intrat într-o mânãstire din Sibiu, unde a
funcþionat ca învãþãtoare pânã în toamna anului 1904. În timpul cât a trãit retrasã la
Mãnãstire, Goga a cãutat-o, însã învãþãtoarea a refuzat sã-l primeascã pe tânãrul îndrãgostit.
La stãruinþele familiei, Aurelia Rus pãrãseºte definitiv mânãstirea, iar din toamna
anului 1904 este încadratã învãþãtoare în Negreia, unde a funcþionat pânã în 1914,
iar de atunci pânã în 1938, în Bontãieni când s-a pensionat La Danesti, in casa din barne de pe peretii careia "se dezlipeste in paturi varul" - cum plastic zice poetul -, care a adapostit si scoala unde a functionat ca dascalita Aurelia Rusu, ma uit la fereastra din fata si caut sa descopar locul in care a batut puternic poetul in una dintre incercarile de a o revedea pe naluca iubirii sale, in desele reveniri la Sisesti, unde se intalnea cu Lucaciu, pentru a croi impreuna planuri de actiune pentru neam. Din vazduh parca il auzeam pe poet, strigand cu vocea sa baritonala: "Sunt eu, Domnisoara Aurelia, eu, Tavi, sunt eu, Goga, domnisoara, deschideti! Vreau sa va vad". Toti stiu ca ea suspina de dincolo de perdea, ramasa acolo incremenita, dar a avut taria sa nu-i deschida. Ulterior, avea sa regrete ca nu a acceptat sa-l revada macar o data.
In interiorul casei vechi, cu multe incaperi, nu s-a schimbat nimic. Candelabre baroce si lampi cu petrol asteapta parca mana stapanei sa le aprinda, la fel ca si cartile cu opera lui Goga, revistele si ziarele la care a fost abonata, ce stau nerasfoite de-atata timp. Pianul cu coada daruit de poet si-a pierdut urmele, dar locul in care a stat ii mai poarta amintirea, caci prin el poetul era mereu prezent in casa ei. In capacul frumos lacuit fusese fixata o efigie ca o bijuterie, pe care scria: "Pentru scumpa mea Aurelia Rusu", Octavian Goga. (Printr-o fericita intamplare, Muzeul Judetean a dus pianul spre protejare la Muzeul "Vasile Lucaciu" de la Sisesti, asa incat amintirea idilei sa fie si acolo perpetuata.) Satenilor le placea ca domnisoara sa le recite poezii din Goga si sa le cante in prag de amurg la pian, iar ei s-o asculte din curte sau din gradina cu livada, caci ea "o fo si gazdoaie buna si mare, cu avere multa,

Octavian Goga a cunoscut-o pe Aurelia Rusu la Tohanul Vechi, lângă Braşov, în anul 1900, la vârsta de 19 ani, când împreună au fost “paranimfi”, adică “domnişori de onoare”, la nunta fratelui ei mai mare, notarul Romul Rusu. Idila înfiripată în acele împrejurări a durat trei ani. A urmat plecarea lui Goga la studii la Budapesta, la Facultatea de Litere şi Filosofie. Aurelia Rusu visa să studieze şi ea tot la Budapesta artele plastice, însă intenţiile i-au fost zădărnicite de probleme de ordin personal.

Toti stiu ca idila s-a aprins la Tohanul Vechi de langa Brasov, la 1900, cand s-a casatorit un frate de-al ei mai mare, notarul Romul Rusu, si cand ea si poetul, pe atunci in varsta de 19 ani, au fost "paranimfi", adica frate de mire si de mireasa sau, cum s-ar zice astazi, domnisori de onoare. Toti stiu ca s-a aprins si urzit o mare involburare sentimentala - desi au petrecut doar doua zile impreuna -, pe care poetul a resimtit-o si dupa plecarea la Budapesta, la studii. Toti stiu ca si ea, fata cu plete grele, ca graul copt, intentiona sa plece la Budapesta sa studieze pictura, pentru care avea inclinatii, dar ca nu s-a putut. Toti stiu ca cei doi au purtat o corespondenta aprinsa vreme de aproape trei ani, plina de patos si poezie, caci Goga ii scria in versuri, iar Aurelia ii raspundea infrumusetandu-si randurile cu picturi miniaturale. Toti au vazut cele 52 de scrisori, ilustrate si in versuri, pe care poetul i le expediase vreme de trei ani din Budapesta. Toti stiu ca idila s-a frant brusc, in 1906, cand Goga s-a insurat cu fata celui mai bogat si mai influent om din Transilvania, Partenie Cozma, directorul Bancii "Albina" din Sibiu. Toti stiu ca din acel an viata Aureliei a luat o intorsatura brusca, ea refuzand pentru totdeauna casatoria cu altcineva, preferand sa traiasca intr-o "nuntire alba". Toti stiu ca in acel an sperantele fetei s-au naruit, ca a trait mai departe cu cartile lui la cap, cu scrisorile sale, cu poeziile sale, pe care le citea cu ochii inlacrimati. Rapusa in cele din urma de intristare, a luat drumul unei manastiri de langa Sibiu, unde Goga a vizitat-o, dar ea i-a refuzat intrevederea.

Leul De La Sisesti

1852-21 ianuarie, se naste Vasile Lucaciu în comuna Apa, judetul Satu Mare, din parintii Mihai Lucaciu si Iuliana Toth;
1852-1858 - copilaria în comuna natala;
1858-1862 - urmeaza patru clase primare în orasul Baia Mare;
1862-1866 - frecventeaza primele clase secundare la Gimnaziul de Stat din orasul Baia Mare;
1866-1867 - este elev în clasa a V-a secundara la liceul din Ungvar;
1867-1868 - absolva cursurile clasei a VI-a la Liceul Ordinului "Premontratens" din Oradea; întrerupe cursurile, intra voluntar în armata austro-ungara, pe care o paraseste la scurt timp;
1868-1870 - urmeaza cursurile Institutului "Sf. Atanasie" din Roma, în 1870 obtinând titlul de doctor, cu "Magna cum laudae", în filozofie; în acelasi an (1870) se reîntoarce în tara;
1871 - se reîntoarce la Roma pentru aprofundarea studiilor;
1874 - absolva Seminarul Teologic din Gherla, se casatoreste cu Paulina Serbac din Potau (jud.Satu Mare) si este hirotonisit preot;
1874-1878 - functioneaza ca preot în localitatea Sâncrai de pe Grui, din fostul judet Salaj; acum ia contact cu conducatorii români din Transilvania si începe sa publice la diferite gazete românesti;
1878-1885 - functioneaza ca profesor de limba româna la Liceul Regesc din orasul Satu Mare; încep persecutiile; i se propune un post de profesor definitiv la Losoncz; refuza; îsi da demisia din învatamânt, fortat de împrejurari;
1885-27 august, îsi ocupa postul de paroh în localitatea Sisesti;
1890 - la Conferinta Nationala a P.N.R. se stabileste definitiv textul  "Memorandului", redactat de Iuliu Coroianu si Vasile Lucaciu;
- 19 martie, are loc, la Satu Mare, procesul intentat împotriva lui Vasile Lucaciu "pentru atâtare împotriva unei nationalitati"; este achitat;
- 27 august, are loc inaugurarea bisericii din Sisesti, la care participa circa 15.000 de cetateni;
1892 - în ianuarie, la Sibiu, are loc a V-a Conferinta Nationala a P.N.R., la care dr.Ioan Ratiu este ales în functia de presedinte, iar dr.Vasile Lucaciu în functia de secretar general;
- în mai, redacteaza "Circulara convocatoare", pentru masuri în vederea înaintarii "Memorandului", care este confiscata de pretor;
- 28 mai, face parte ca organizator din delegatia de 300 de persoane care prezinta "Memorandul" împaratului Francisc Iosif I la Viena;
- 12 noiembrie, este judecat la Debretin pentru "Circulara convocatoare" si, fiind gasit vinovat de agitatie împotriva natiunii maghiare, este condamnat la un an închisoare de stat, 500 de florini amenda si 49 florini cheltuieli de judecata; procesul este transpus la Satu Mare;
1893-27 ianuarie, are loc, la Satu Mare, procesul prin care Vasile Lucaciu este condamnat la patru luni închisoare ordinara pentru calomniere publica a guvernului maghiar; sentintele celor doua procese sunt contopite într-o singura pedeapsa, de treisprezece luni închisoare si pierderea drepturilor cetatenesti pentru tot timpul cât dura pedeapsa;
1893-1894 - 7 ianuarie 1893 -  7 februarie 1894, Vasile Lucaciu executa condamnarea de treisprezece luni la închisoarea din Seghedin;
1894 - 7-25 mai, are loc la Cluj procesul memorandistilor, dr.Vasile Lucaciu fiind condamnat la 5 ani închisoare de stat; apelul înaintat de Comitetul P.N.R. este respins de catre Comisia regala la 13 iulie - dispunând arestarea condamnatilor;
- 26 iulie, Vasile Lucaciu este arestat si întemnitat la închisoarea din Seghedin;
1895-15 septembrie, împaratul Francisc Iosif I se vede silit sa gratieze pe condamnati; dr.Vasile Lucaciu revine la Sisesti;
1902-4 decembrie, are loc Conferinta Nationala a P.N.r., care alege pe George Pop de Basesti în functia de secretar general;
1905-11 iunie, are loc Conferinta Nationala a P.N.R., care hotaraste tactica "activismului"; dr.Vasile Lucaciu candideaza în cercul Tg.Lapus, din judetul somes, dar nu obtine majoritatea;
1907-28 august, Vasile Lucaciu este declarat deputatul cercului Beius pentru parlamentul din Budapesta,
1907-1910 - desfasoara activitate parlamentara la Budapesta,
1910 - au loc alegeri parlamentare; dr.Vasile Lucaciu candideaza în cercul Beius si Ineu, dar nu întruneste majoritatea de voturi;
1912 - se desfasoara luptele împotriva înfiintarii Episcopiei de Hajdu-Dorogh; Vasile Lucaciu sustine interesele românilor la Roma;
1913 - au loc tratative de conciliere între guvernul Tisza si reprezentantii P.N.R., la care ia parte si dr.Vasile Lucaciu; propunerile guvernului Tisza sunt respinse;
1914-23 decembrie, Vasile Lucaciu si Octavian Goga demisioneaza din Comitetul Executiv al P.N.R., facând declaratie publica în acest sens, motivând demisia;
- se refugiaza în România;
- 29 decembrie, se reorganizeaza "Liga pentru unitatea culturala a tuturor românilor", dr.Vasile Lucaciu fiind ales presedinte;
1915 - în primavara pleaca în Italia cu scopuri propagandistice;
1916 - prezinta guvernului român un memoriu al ardelenilor refugiati, prin care cere aducerea în tara a românilor prizonieri în Rusia si unirea Transilvaniei cu tara- mama;
- în mai, este ales candidat de Galati pentru parlamentul din Bucuresti;
- 15 august, România declara razboi Austro-Ungariei;
- în septembrie, dr.Vasile Lucaciu si altii înainteaza Consiliului de Ministri român un memoriu prin care cer constituirea de regimente ardelene de voluntari din refugiati români si eliberarea prizonierilor români din Rusia care vor sa lupte sub flamurile române;
- o data cu retragerea armatei române, Vasile Lucaciu se refugiaza la Iasi; 1917 - primavara, se trimite o delegatie în Rusia, la Darnita, în frunte cu dr.Vasile Lucaciu, pentru a reglementa situatia prizonierilor români proveniti din Austro-Ungaria;
- în aprilie, dr.Vasile Lucaciu, Ioan Mota si Vasile Stoica pleaca în America, unde fac intensa propaganda pentru unirea Transilvaniei cu România si pentru constituirea unitatilor de voluntari;
1918 - în august, se duce în Franta, la Paris;
- în toamna, se constituie "Consiliul National al Unitatii Tuturor Românilor", având ca presedinte pe Take Ionescu, iar ca vicepresedinti pe dr.Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr.C.Angelescu, Ioan Th.Florescu;
- 29 octombrie, are loc la Geneva un Congres al Nationalitatilor Oprimate, la care participa neoficial si Vasile Lucaciu;
- în toamna, Vasile Lucaciu pleaca în Italia, împreuna cu Nicolae Titulescu si altii; aici sunt primiti de Orlando, presedintele Consiliului de Ministri;
- 25 noiembrie, primeste juramântul prizonierilor din lagarul de la Cita-Ducale si de la Cavarzere;
- 1 decembrie, are loc Adunarea Nationala de la Alba Iulia, declarându-se Unirea Transilvaniei cu România; dr.Vasile Lucaciu sfinteste la Mariano (lânga Roma) drapelul regimentului "Horia";
1919-6 ianuarie, sfinteste în Piata "Siena" din Roma drapelul regimentului "Closca";
- 23 mai, are loc la Geneva o mare manifestatie de simpatie pentru români, în cadrul careia ia cuvântul si dr.Vasile Lucaciu; se voteaza o rezolutie adresata Conferintei de pace de la Paris; în zilele conferintei, Vasile Lucaciu are mai multe convorbiri cu personalitati ale diplomatiei tarilor participante;
- în toamna, se întoarce în tara, fiind sarbatorit la Bucuresti, Sibiu, Satu Mare; la Baia Mare ajunge în ziua de 17 octombrie, iar apoi pleaca la Sisesti;
- este ales deputat de Baia Mare în parlamentul din Bucuresti;
1920 - candideaza din nou si este reales deputat de Baia Mare în parlamentul din Bucuresti; în parlamentul român sustine votarea legii electorale si a reformei agrare;
1922 - la o noua alegere pentru parlament, dr.Vasile Lucaciu nu reuseste sa-si asigure voturile necesare; adversarul sau politic se spune ca recursese la metode necinstite, falsificând voturile;
- la 70 de ani se retrage din viata politica, stabilindu-se pentru restul zilelor în orasul Satu Mare;
- 28 noiembrie, moare si este înmormântat în satul Sisesti, în ziua de 1 decembrie, la patru ani de la proclamarea Unirii Transilvaniei cu România.

danestimm,SECRET GARDEN (in constructie)

DANESTI SECRET GARDEN ZIUA PORTILOR INCHISE

DĂNEŞTI

BAILE DANESTI VECHI

BAILE DANESTI VECHI

SALVATI BORCUTUL! Izvorul de la care si-au alinat suferintele sute de ani locuitorii din imprejurimi este lăsat in paragina de cei in proprietatea cui se afla. De ce? ,nu aduce venituri ,chiar cei fara venituri si-au pus mari sperante sperând ca se vor vindeca consumând apa acestui izvor .Oare le pasa celor in posesia cui se afla?.Prea putin le pasa de ce au insemnat cindva sau ce inseama in inimile Danestenilor si nu numai a lor"BAILE DANESTI"

                SALVATI BORCUTUL ! pina aveti ce

VASILE LUCACIU (LEUL DE LA SISESTI)

Vasile Lucaciu (n. 21 ianuarie 1852, Apa, Comitatul Sătmar - d. 29 noiembrie 1922, Satu Mare) a fost un preot greco-catolic român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Din anul 1885 a activat ca preot paroh în Şişeşti, unde a ridicat o biserică monumentală sfinţită la 15 august 1890. Avea liceul şi studii teologice făcute la Roma, unde a luat şi doctoratul. Activând şi ca scriitor politic în "Gazeta de Transilvania" şi "Observatorul", a avut de suferit represiunea autorităţilor de la Budapesta care l-au mutat la Losoncz în Ungaria, desfiinţându-i postul parohial din Transilvania.
Sursa : Wikipedia

documentar sisesti

Cartile bisericesti vechi si blestemele lor---le respecta oare cineva

"Informaţiile despre cartea veche românească ce a circulat în Dăneşti le datorăm aproape
integral lucrării prof. dr. Aurel Socolan în care sunt menţionate: Antologhion, Râmnic, 1737;
Ceaslov, Rădăuţi, 1745; Evangheliar, Bucureşti, 1723; Liturghier, Sibiu, 1798; Octoih, Râmnic,
1750; Pentecostarion, Bucureşti, 1743; Strastnic, Blaj, 1773; Triodion, Bucureşti, 174631. Toate
însemnările manuscrise descifrate conţin date de provenienţă şi proprietate. Un nume ne reţine,
totuşi, atenţia: popa Gheorghe din Dăneşti, cel care face însemnările pe cărţile cumpărate în anii
1745, 1747 şi (posibil să fie vorba despre aceeaşi persoană, raportat la stilul însemnării) 1779.
Dacă ţinem cont că una dintre cărţi este tipărită la Râmnic, alta la Rădăuţi, raportat la data
achiziţiei lor, preotul se găsea sub plină incidenţă a decretelor împărăteşti ce interziceau aducerea
de cărţi din tipografiile muntene şi moldovene. Urmărind, însă, însemnările descifrate pe cărţile
ce au circulat pe teritoriul judeţului Maramureş, constatăm că încălcarea acestor decretelor era un
fapt destul de frecvent în zonă şi epocă. Mai puţin obişnuit este însă felul în care sunt concepute
textele însemnărilor, care debutează cu o afirmare hotărâtă a proprietăţii (de obicei, proprietarul
menţionat este biserica). Astfel, pe Antologhion (Râmnic, 1737) citim: (173) „Anii în 1747
m[eşi]ţa iunie 12 zile. Această sfântă carte, anume Mineiu rumânesc, iaste a mea, a lui Popa
Gheorghie din Dăneşti, din vidicul Baia Sprie, că mi-a au cumpărat şi mi-o au dat mie şi cuii
rămâne din mine până unde a fi carte aceasta, să slujim cu ea şi să pomenim pre aceşti oameni
creştini ce o au cumpărat şi sunt scrişi aici mai jos, deci pe bani sau pe alte iosagu nime să nu
îndrăznească a o da, nici alţi nime să nu îndrăznească a o sminti de cum îi dată, că cine o va da
sau o va lua de cum îi dată, acela va fi blăstemat. Iară noi să fimu datori să pomenim pe acei
blagosloviţi creştini ce au cumpărat carte ceasta; pomeneşte Doamne pe robulu tău Vasilie,
Toader şi tot rodul lor cei vii carii ai pomeni să cuvine, pomeneşte D[oa]mne şi pe răpăusaţii lor,
Ulpasuşa Simion, Ulpasuşa Macovei, Mare Vasinca, Porhiră, Usupşea, Lar Ion, Mierluşe. Să fie

pomenire lor în veci, amin [...] Scris-am, eu popa Georgie din Dăneşti dela Baia Sprie.”32; pe
Ceaslov (Rădăuţi, 1743): (50) „Ani 1745 dechembrie 20, această sfântă carte anume Polustav
iaste a mea a lui Popa Gheorghe din Dăneşti şi o oau cumpărat şi mi-o au dat mie dumnezeire,
până unde va fi carte aceasta pe bani să nu vânză nice pe altă pe ceva să nu o dee că cine o va lua
sau o va sminti de cum îi dată, să fie blăstemat, ca pănă am fi noi sau cine a fi să ştie carte, alu să
trebăluiască cu ia şi să pomenească pre aceşte ce au cumpărat carte şi scrisii pomeneşte D[oa]mne
pre roba ta Anuţa şi feciorii ei Luca şi Indrei. Pomeneşte D[oa]mne pre robu tău Mărie ce
răposata şi pe feciorii ei cei vii, Ion şi Năstacă şi Alexa şi Aftimie. P[omeneşte] D[oa]mne pre
robul tău An[...] Marcul, Alexa, Anghilină [şi] Tudoriţa. Pomenire lor în vecii. Scrisă în Dăneşti
în vidicul Pântăriei. P. Gheorghe.” (308) „finu Pelaghie [...] (310) săteni a ei [...] (312) sfi[n]tu
Gavrilă Pod [...] (314) Botoş Deordia Domniova.”33; pe Strastnic (Blaj, 1773), coperta faţă:
„Această sfi[n]tă carte, anume Strastnic, iaste al mieu al lui popa Giorgie din Dăneşti. Scris-am
eu în 15 zile a lui iulie anul de la naşte[rea] lui Hristos 1779.”34
Evident, cărţile sunt ale bisericii, pentru că însuşi autorul însemnărilor spune: “că mi-a au
cumpărat şi mi-o au dat mie şi cuii rămâne din mine până unde a fi carte aceasta, să slujim cu ea
şi să pomenim pre aceşti oameni creştini”35 sau “ca pănă am fi noi sau cine a fi să ştie carte, alu
să trebăluiască cu ia şi să pomenească pre aceşte ce au cumpărat carte”.36
Se simte în afirmarea răspicată a proprietăţii preţuirea deosebită pe care preotul
Gheorghe, paroh în Dăneşti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, o acordă cărţilor. Acest
fapt este confirmat de o însemnare semnalată de Ioan Bîrlea pe un Penticostarion de Râmnic,
1743, identificat la Budeşti (Susani – Vinţeşti). Preotul locului descrie în însemnare
împrejurările în care a fost cumpărată cartea: „[...] Deci eu, popa, am ştiutu că au lăsat neşte
diecii, acei ce purta cărţi, la popa Gheorghie în Daneş, şi au tremis popa Gheorghie în Băiţe, la
Morar Ion, şi am mersu eu, popa Ionăşel, şi cu Mihoc, în Băiţe, şi au dat pe carte aceasta 12
florinţi vonaş Mihoc şi cu Gafie, pentru păcatele lor şi a tot rodul lor, să le fie pomană până în
veciu, amin; şi o au făgăduit la hramul lui S[fân]tu Nicolae în sat în Budeşti, în anul 1752, în luna
lui Martie, în 8 zile [...]”37 Iată, deci, că la Dăneşti era, în a doua jumătate a secolului al XVIIIlea,
un punct de trafic de carte bisericească adusă de colportorii de carte din Ţara Românească -
popa Gheorghe din Dăneşti, asumându-şi riscurile încălcării decretelor împărăteşti, primea şi
difuza aceste cărţi, activitate bine cunoscută de preoţii din alte parohii, după cum se poate
deduce.
S-au mai descifrat însemnări pe Evangheliar (Bucureşti, 1723): (1) „Această sfâ[n]tă
carte Evanghelie o au cumpărat Făt Ion din Dăneşti, din vidicul Băii. (2) Şi cu ginere-său Iacob,
drept 16 florinţi, anul 1724 (3) şi o au dat în besearecă ardea în sat în Dăneşti, în Vidicul (4) Băii,
să le fie pomană în veci, acestora cărora se pomenesc, (5) pomeneşte pre robul tău Făt Ioan şi
muerea lui Păcat. (6) Pomeneşte D[oa]mne pre robul tău titor Iacob din Rahău, şi lăcuieşte în
Baia Sprie şi cu (7) muerea lui Nasta. Pomeneşte D[oa]mne pre părinţii lor: (8) Ursuşe,
Ghiorghie şi Mărica, Simion, Teodor, titor Andreiu, (9) Mărica, să le fie pomană în veci.”38; pe
Liturghier (Sibiu, 1798): (7) „Această s[fântă] Leturghie nouă au cu[m]părat (1) Dirasimu
Ştefan (13) dreptu 11 zloţi (15) şi o lasă în beserica de Dăneşti (17) pomană, în anul 1803 (19)
.

Timoe Domnic, să fie pi[n]tru [...] (21) părinţi domni sale (23) şi a găzdei sale eu, Gafie, (25) ca
nimenea să nu o ee nici [...] şi să (27) îndrăznească nimeni a o sminti (29) din besereca din
Dăneşti (31) că cine o va sminti să fie (33) afurisit, (35) cine va sluji dintre preoţi (37) să fie
datori ai pomeni (39) la s[fân]tul jertfelnic (41) pomeni [...], (43) amin.”39 şi pe Octoih (Râmnic,
1750): (1) „O lasă pomană Poduţu Ionu (2) diacu din Dăneşti (3) să fie pomană în besereca (4)
din Dăneşti, nimeni să nu o stre- (5) ineze sau să se vândă, preot (6) ca să se slujească unu
sărindaru dănsa. (9) Nuţu fecior holteiu lui Turţin (10) din Dăneşti, şti făcut şi ar muri sau vii.”40
La biserica din Urmeniş a fost găsită un Molitvelnic, manuscris, din 1760, care, conform
însemnărilor, provine din Dăneşti: (179) „Această s[f]ântă şi Dumnezeiască charte este a lui
Vaida Petre parochul Urminişului este cu o [...] deruire de la Popp Nicolae parochul Dăneştilor
cum am zis mai sus ce este deruite lui Vaida Petru den Urminiş parochului dat Ian[uarie] 20 de
dile anul 1843.” Pe verso-ul filei urmează aceeaşi însemnare cu litere chirilice. (185) „Acest
Molitvelnic este a lui Popa Nicolaie din Dăneşti dăruitorie pe 1822.”41

SATUL DANESTI

Valea romantica si atragatoare a satului DĂNEȘTI margineste coasta de nord-vest a dealului 'Mândra Vedere".

Pârâul "Unguraș",adunat din izvoarele satului Negreia trecind peste vale alearga catre satul numit dupa el UNGURAȘ

Renumele satului este strins legat de existenta izvorelor de apa minerala cu continut: sulf, iod si acid carbonic .Apa celor doua izvoare a fost folosita cu rezultate foarte bune chiar miraculoase la bolile reumatice sub forma de baie iar cei bolnavi de stomac o folosesc ca apa de baut(de la izvorul de jos cu continut mai scazut in hidrogen sulfurat 0,002%)Lucrarile de cercetare si de forare a izvorului de sus au inceput la 22apr.1884 si au tinut pina in septembrie1885 sa forat la adincimea de 62m apa a izbucnit timp de 6 zile la o inaltime de 3m cu un debit de 60-70 litri pe minut.La izvorul de jos foratul a incput la 1 sep. 1883 si a tinut pina la 1 apr.1883.La adincimea de aproximativ 25m a izbucnit o apa cu hidrogen sulfurat forte arzatoare la o inaltime de 2,7m cu un debit de 17 l/minutin urma acestui fapt s-au sistat lucrarie.Acesta apa curge incontinu si in ziua de astazi la o inaltime de 1m.Apa din Danesti a fost cunoscuta din cele mai vechi timpuri aci directia minelor a construit case pentru bai si a tinut un chirurg pentru minerii care se tratau aici ,baile de jos erau proprietatea "CASEI CEXCUALE" iar cele de sus proprietatea statului.Puterea de vindecare a acestor izvoare rezulta din compozitia rocilor din dealul"MINDRA VEDERE"

BISERICI:

BISERICA ORTODOXĂ DĂNEȘTI

BISERICA GRECO CATOLICA DĂNEȘTI



NEGREIA

 

BONTĂIENI

CETĂȚELE

ȘIȘEȘTI

HOTEL SECRET-GARDEN

ȘCOALA DĂNEȘTI