ANSAMBLU VASILE LUCACIU ,LA UDATORIU IN SURDESTI

ANSAMBLU VASILE LUCACIU ,LA UDATORIU IN SURDESTI

DORINEL MARC -"FIU AL COMUNEI ŞIŞEŞTI

  

Un artist din comuna mai exact din BONTAIENI este mai cunoscut in strainatate decit in comuna Sisesti

Dorinel Marc s-a născut în 1964 în Bontăieni, judeţul Maramureş. În 1987 Dorinel Marc s-a refugiat în Suedia, unde, în cei 20 de ani de activitate artistică, a devenit unul dintre cei mai importanţi artişti ai ţării. O mare parte din activatea sa se axează pe testarea şi renegocierea limitelor ce definesc arta. Intervenţiile sale în situaţii din viaţa de zi cu zi scot la iveală probleme stringente de natură socială şi politică şi le prezintă apoi într-un context artistic. Lucrările sale au fost expuse până acum la cele mai importante spaţii de artă din Suedia, precum Moderna Museet, Iaspis - Swedish Arts Grants Committee's International Program, Stockholm Art Fair, Liljevalchs konsthall, Kulturhuset, Färfabriken

PREOT DOCTOR VASILE LUCACIU , AMERICA SI REALIZAREA MARII UNITATI NATIONALE

Personalitate politica complexa a epocii sale, Preot Dr. Vasile Lucaciu, s-a situat in prim-planul marilor evenimente sociale, politice si nationale, valorificand la maximum conditiile existente pentru cauza poporului roman. A stiut mai bine decat nimeni altul sa conceapa solutii realiste, specifice de la caz la caz, pe care le-a integrat in ansamblul strategiei si tacticii generale, in vederea realizarii obiectivelor propuse.

Preotul si omul politic au facut casa buna in cadrul aceleeasi persoane intrucat, nu de multe ori a folosit biserica pentru a-si expune cu propriile argumente ideile mobilizatoare pentru pregatirea si infaptuirea Marii Uniri. Participant activ la realizarea si activarea Memorandumului (1892), alaturi de Ion Ratiu si George Pop de Basesti, la activarea spiritului politic a romanilor transilvaneni in cadrul Conferintei de la Sibiu din anul 1905,Vasile Lucaciu va actiona ca nimeni altul pentru a sluji interesele neamului in perioada in care a fost pregatita Marea Unire.

Inca de la inceputul primului razboi mondial a militat in directia intrarii Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Participa in calitate de presedinte al "Ligii pentru unitatea politica a tuturor romanilor" la diferite manifestatii si activitati politice. Din vara anului 1916 actioneaza si de la tribuna parlamentului Romaniei, avand rolul, conform lui Octavian Goga, "de factor determinant al ideii care trebuia sa aprinda flacara razboiului de dezrobire, dar salvand in acelasi timp pe seama umanitatii si demnitatea romanismului din Ardeal".

Odata cu intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, la 14 august 1916, Vasile Lucaciu depune mari eforturi pentru organizarea celor 25.000 de transilvaneni refugiati in Romania, intr-o unitate de voluntari ai armatei romane, ca si a prizonierilor de razboi ardeleni, din Rusia, Italia, Serbia si Franta, inrolati initial in armatele austro-ungare. Aducerea in Romania a acestor prizonieri se impunea din cosiderente superioare nationale. Fiind in Regat si, eventual facand parte din armata romana, s-ar cultiva in ei spiritul de solidaritate si li s-ar trezi constiinta de unitate si mandrie nationala, atat de necesare generatiilor care vor sa lupte sub stindard national. Este raportul unui grup de romani refugiati din Ardeal, in frunte cu Vasile Lucaciu, Dr. Ioan Nistor, Octavian Taslauanu sau Onisifor Ghibu. Initiativa cuprinderii romanilor transilvaneni si bucovineni in randurile armatei romane si lupta efectiva cu arma in mana pentru eliberarea romanilor subjugati, ca si extinderea acesteia asupra romanilor din Rusia, au creat premisele pentru succesele din vara anului 1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz.

In noile conditii istorice, constatand ca propaganda noastra in strainatate este foarte slaba, guvernul roman a decis sa trimita in mai multe state aliate sau neutre (Franta, Rusia, S.U.A, Italia, Anglia, Elvetia) misiuni politice, cu scopul de a face cunoscute revendicarile noastre in Occident. Una din primele actiuni in aceasta directie a reprezentat-o trimiterea de catre guvernul roman in aprilie 1917 a unei Misiuni Patriotice Nationale neoficiale in S.U.A avandu-l in frunte pe Vasile Lucaciu. Poate ca alegerea acestuia nu a fost intamplatoare si, in contextul in care, Lucaciu ii avea stabiliti acolo pe Constantin Lucaciu, fratele sau, pe Epaminonda Lucaciu, fiul si pe cumnatul sau, Gheorghe Barbul.

Vasile Lucaciu s-a bucurat de o larga audienta nu numai in randul romanilor din America ci si in ale unor largi cercuri politice americane, reusind sa prezinte cu mare succes dezideratele nationale ale poporului roman, legitimitatea fauririi statului national unitar, liber si independent. Astfel, la intrunirile populare ce au avut loc la Cleveland-Ohio, Yongstown, Trenton, Boston, Baltimore, Chicago, a iesit in evidenta talentul de mare orator al parintelui Lucaciu, care a fascinat si entuziasmat intreaga sa asistenta.

La 2 iulie 1917, delegatia romana a fost primita la Casa Alba, de catre secretarul de stat Robert Lansing, unde Vasile Lucaciu, intr-o alocutiune plina de continut a expus scopul patriotic al Misiunii condusa de catre el, ca si situatia critica a statului roman in acele imprejurari. "De la razboiul prezent, Romania spera sa realizeze unirea tuturor romanilor, incluzand pe cei din Transilvnia, Bucovina, Banat cu tara Mama, formand Romania Mare". Salutand delegatia romana, in cuvantul sau de raspuns, secretarul de stat a subliniat ca "Statele Unite vor da tot sprijinul sau sfortarilor Romaniei de libertate si unitate nationala si ca guvernul sau priveste cu simpatie scopul Misiunii".

Aceasta prima intalnire cu oficialitatile americane ca si vizitele delegatiei romane la o seama de personalitati politice intre care si ministrul de razboi: Netwon Baken, sau la Legatiile Frantei si Italiei, au avut ecou favorabil in randul opiniei publice americane. Cu deosebita satisfactie a fost primita Misiunea de catre toti romanii aflati in S.U.A., de catre organizatiile culturale si filantropice, de presa romaneasca de peste Ocean. Articolele salutau cu multa bucurie pe solii Romaniei, care aveau in frunte pe Vasile Lucaciu caci "vedem in el solul drag si mult asteptat al tarii noastre, al caminului nostru din copilarie, pe solul iubit al nazuintelor noastre nationale".

Una din principalele actiuni initiate de Vasile Lucaciu impreuna cu ceilalti membrii ai legatiei, in special cu Vasile Stoica, a fost stabilirea de legaturi cu coloniile romanesti din New York, Chicago, Detroit, Cleveland, Philadelphia, Indianapolis, Trenton, Cincinatti, Buffalo, si a.s. " Am visitat aproape toate centrele locuite de romani pe teritoriul S.U.A, si peste tot a domnit un mare entuziasm", spunea parintele Lucaciu.

Datorita activitatii depuse impreuna cu fiul sau, Epaminonda, Vasile Stoica, Paul Negulescu, Ioan Podea, Gavril Barbul, la 5 iulie 1918, au fost puse bazele "Ligii nationale romane" care a cuprins pe toti romanii din organizatiile culturale si filantropice, indiferent de credinte politice si religioase. Semnificatia Ligii americane a fost subliniata chiar in comunicatul oficial al Casei Albe din 18 mai 1918: "Romanii din toate partiile S.U.A s-au intrunit de curand si au format o organizatie nationala activand in folosul Romaniei Mari. Totul e supus ideii eliberarii nu numai pentru cei din Transilvania, dar si pentru cei care au fost siliti sa faca o pace asa de nenorocoasa in Romania".

In vederea accentuarii obiectivelor nationale, Vasile Lucaciu si Misiunea Patriotica Nationala au dat publicitatii 2 manifeste, unul la 3/16 august 1917, intitulat "Catre romanii din America" si altul la 2/15 septembrie 1917, "Apel catre iubitii nostri compatrioti din glorioasa Republica a Statelor Unite", documente de mare insemnatate nationala pentru romanii de peste Ocean, care puneau in evidenta contributia deosebita a marelui tribun al romanilor. In primul manifest cheama romanii din S.U.A la unitate si solidaritate, iar in al doilea rand, arata consecintele dezastruoase ale razboiului, chemand la o colaborare stransa a romanilor cu celalalte natiuni asuprite din cuprinsul imperiului dualist, pentru a instaura in lume "era dreptului, a libertatii si a democratiei".

O contributie valoroasa a adus Vasile Lucaciu in organizarea si desfasurarea unor mari mitinguri in principalele colonii romanesti, la care au luat parte numerosi romani, dar si reprezentanti ai oficialitatilor si ai presei americane. in felul acesta intrunirile capatau un caracter mult mai larg, fiind abordata o gama larga de probleme al caror continut era axat pe ideea luptei pentru libertate si unitate nationala a poporului roman, sa afirme hotararea de lupta comuna a romanilor cu reprezentantii celorlalte popoare subjugate de marile imperii: sarbii, slovacii, cehii, polonezii". El aprecia cele 12 intruniri publice la care a participat ca au fost adevarate "manifestatiuni nationale chiar asa cum poftesc interesele noastre nationale " Un ecou deosebit in randurile opiniei publice americane l-a avut marea adunare de la Yongstown din 2 septembrie 1917 care potrivit revistei "Transilvania", a fost "electrizata de vorbirea parintelui Lucaciu". Motiunea adoptata cu aceasta ocazie exprima hotararea celor prezenti de a sustine cu toate fortele cauza razboiului, pana la unirea tuturor romanilor "intr-o Romanie Mare".

Evidentiind insemnatatea intrunirii de la Detroit din 16 septembrie 1917, si cuvantarea foarte pertinenta a parintelui Lucaciu, ziarul "Free Press" scria ca "Vasile Lucaciu, trimisii guvernului roman, au fost asaltati de aplauzele si urarile a 2000 de romani".

Un succes deosebit a avut si intrunirea de la Cleveland, din 23 septembrie 1917, la care au luat parte peste 3500 de oameni din oras si din localitatile invecinate fiind primite de asemenea numeroase telegrame de adeziune din Trenton, Detroit, Philadelphia, Cincinatti, etc. Din randul comunitatii romanilor americani au luat cuvantul Teofil Rosca, Vasile Stoica, Constantin Harjeu, care au subliniat apropiata colaborare intre romanii americani si cei de acasa. intrunirea prezidata de Vasile Lucaciu, care a rostit un amplu discurs, a avut un impact foarte mare in contextul luptei pentru atingerea dezideratului national subliniind ca toata istoria noastra "dovedeste ca aici a trait si traieste in patria sa, pe pamantul sau propriu, o natiune constienta de originea sa, de drepturile sale, de individualitatea sa nationala – natiunea romana". Tocmai de aceea "noi pretindem numai aceea ce este al nostru, dupa toata dreptatea dumnezeieasca si omeneasca, noi pretindem libertate si democratie, pretindem infiintarea Romaniei Mari, cu Bucovina, Ardealul si Banatul". Telegrama adresata cu aceasta ocazie presedintelui american Woodrow Wilson, purtand semnatura lui Vasile Lucaciu, Dionisie Moldovan si Mihai Barza, sublinia faptul ca, pacea in Europa numai atunci se va instaura, cand "popoarele subjugate din Austro-Ungaria vor fi libere, consituindu-se in state nationale". Era o noua marturie a devotamentului lui Vasile Lucaciu pentru cauza celor multi si subjugati.

La inceputul anului 1918, odata cu venirea lui Constantin Angelescu ca reprezentant al Romaniei la Washington, numarul manifestatiilor pro unioniste a crescut. Situatia politica impunea urgentarea unor asemenea manifestari in conditiile in care propaganda austro-ungara creease in randurile opiniei publice americane o imagine falsa asupra Imperiului Austro-Ungar, asupra vietii natiunilor asuprite, asupra Romaniei si a dreptului ei istoric la unitate nationala.

Faptul ca Romania a fost silita sa semneze armnistitiul si apoi tratatul de la Bucuresti cu Puterile Centrale din 24 aprilie/7mai 1918, trebuia prezentat in adevarata sa lumina, exprima pozitia clara a tarii noastre in acele momente extrem de critice. De acum, toate manifestarile nationale ale romanilor, au capatat un caracter vehement, de contestare si protest impotriva inrobitorului tratat impus Romaniei. Spre exemplu, intrunirea de la Chicago din 17 februarie 1918, s-a bucurat de un deosebit succes, luand cuvantul profesor universitar Gideon Wels, Miss Harriet Wittum, Dr. Bernard Flexner, din partea autoritatilor americane, Vasile Lucaciu si Vasile Stoica, din partea Misiunii Patriotice Nationale si Dr. Constantin Angelescu. in cuvantul sau, presedintele Consiliului, statului Illinois, Samuel Insull, a aratat ca "Germania poate obliga Romania sa semneze un tratat de pace, dar cand razboiul se va termina si cand ziua judecatii va veni, Romania va rupe acest tratat si in final va fi reconstruita". Despre vizita delegatiei romane scrie revista "Roumania", condusa de Paul Negulescu, care aprecia ca peste tot pe unde treceau reprezentantii poporului roman " rasunau uralele nesfarsite ale celor prezenti".

De altfel, Constantin Mezea sublinia ca intre cei care s-au distins in aceasta directie merita sa-i mentionam mai ales pe fratii Gogu si Paul Negulescu, care au scos la Chicago o revista numita "Romania" in englezeste si romaneste si au infiripat o asociatie a membrilor coloniilor romane in America, care au adunat si au trimis in tara ajutoare importante si au luat initiativa injghebarii unui corp de voluntari romani.

De o larga audienta in randurile opiniei publice americane s-a bucurat si adunarea nationala de la Indiana Harbour, din 18 februarie 1918, la care a luat parte un numeros public ca si L. Mc. Cormick, primarul orasului Walter S. Bresater si alti demnitari locali. in cuvantul sau ca deobicei, inflacarat, Vasile Lucaciu l-a salutat pe Dr. C. Angelescu, sosit in S.U.A, "venit ca frate la frate, sa arate durerile si aspiratiile si toate nadejdile care se ascund in inimile fiecarui roman", caci, spunea Lucaciu, "sarbatoarea de azi in fata marilor zile istorice si in fata marelui eveniment istoric care ne asteapta, in interesul vietii noastre nationale si politice, va cantari mult in balanta datorintelor noastre".

Deosebit de importanta a fost activitatea publicistica desfasurata cu ajutorul unor ziaristi de baza, fiind difuzate numeroase brosuri, harti si grafice asupra ariei geografice etnice si lingvistice a poporului roman, a provinciilor sale aflate sub dominatie austro-ungara: Banatul, Crisana, Maramuresul, Transilvania si Bucovina. Bun cunoscator al limbilor maghiara si germana, Vasile Lucaciu a demascat caracterul propagandei desantate desfasurata de presa cu privire la interesele Puterilor Centrale care prin cele mai josnice mijloace, denigreaza lupta justa a popoarelor din monarhia dualista, in scopul mentinerii in continuare a imperiului dualist.

Vasile Lucaciu a putut astfel corela si directiona cu maxima eficienta propaganda romanesca, considerand ca absolut necesara intarirea legaturilor dintre reprezentantii romanilor si ai celorlalte natiuni din imperiu, in vederea inlaturarii asupririi, pentru dreptate si libertate nationala. O importanta deosebita pentru propaganda desfasurata in S.U.A a avut-o tiparirea brosurii "Misiunea Patriotica Nationala Romana in Statele Unite", in mii de exemplare, in limba engleza.

Lucrarea cuprindea principalele cuvantari rostite de Vasile Lucaciu cu ocazia diferitelor intruniri publice la care a participat in a doua jumatate a anului 1917, ca si motiunile adoptate cu aceste prilejuri, precum si telegramele trimise factorilor guvernamentali romani si americani, in care se exprima hotararea romanilor transilvaneni si bucovineni de unire cu Romania.
O actiune oficiala cu o larga audienta in randurile opiniei publice mondiale s-a desfasurat la Youngstown-Ohio, cu ocazia Congresului Bisericii Ortodoxe la 28 februarie 1918, cand, in fata unei audiente de mii de romani, s-a hotarat trecerea acesteia la mitropolia Bucurestilor ca semn de protest fata de atitudinea mitropolitului Vasile Mangra," pana cand Transilvania nu va fi unita cu Romania".

In zilele urmatoare, la 9 si 10 martie 1918, are loc in aceeasi localitate un Congres romanesc la a carui pregatire, Vasile Lucaciu si-a adus o importanta contributie, apreciind inca de la 22 februarie 1918 ca "s-ar putea ca toate bisericile romanesti din S.U.A sa se rupa de autoritatile superioare bisericesti din Austro-Ungaria si unindu-se laolalta, sa formeze aici o biserica romana neatarnata pana la incheierea pacii". Congresul a exprimat hotararea raspicata a celor peste 150.000 de participanti de unire neconditionata cu Romania.

Ziarele romanesti ca si unele publicatii americane au comentat elogios marea adunare de la Youngstown, apreciind pe buna dreptate ca "a fost fara indoiala cea mai mareata manifestatiune a romanilor din Statele Unite, la care "Vasile Lucaciu si-a adus o contributie remarcabila", ca "hotararea de unire este un act atat de maret, stralucit si hotarator in istoria neamului nostru ca va face un puternic ecou in intreaga lume". O delegatie romaneasca s-a prezentat a doua zi la presedintele american Woodrow Wilson caruia i-a inmanat documentul adoptat la congres, exprimandu-si in acelasi timp vointa celor 200.000 de romani americani, de unire a Transilvaniei cu Romania.

La Chicago, Indiana si alte localitati, mii de romani au demonstrat cu steaguri romanesti si americane, cerand unirea Transilvaniei cu Romania. La data de 5 iulie 1918, a avut loc la Washington un congres al tuturor organizatiilor romanesti din America luand fiinta cu aceasta ocazie "Liga Nationala Romana", sub presedintia lui Epaminonda Lucaciu, fiul lui Vasile Lucaciu, avand in componenta sa peste 150.000 de membrii. Aceasta organizatie a romanilor, impreuna cu altele similare ale cehilor, sarbilor, polonezilor si italienilor au constituit "Uniunea Medio Europeana", indreptate impotriva opresorului comun, imperiul austro-ungar.

Incheindu-si activitatea peste Ocean, Vasile Lucaciu a plecat la Paris, caci in acest loc se va concentra de acum inainte activitatea politica mondiala. Era evident atunci ca si astazi pentru noi ca si in Franta, batalia politica dusa de catre romani trebuie sa il aiba ca port-drapel pe neobositul Vasile Lucaciu. Aici au fost puse bazele, la 6 septembrie 1918, a "Consiliului National Roman", in vederea coordonarii luptei nationale a romanilor, avand in frunte pe Vasile Lucaciu si Dr. Ion Cantacuzino, mandat de mare onoare si raspundere patriotica.

Noul organism politic menit a cuprinde si exprima interesele romanilor din Franta, Italia, S.U.A si din alte locuri, a dat noi dimensiuni manifestarilor romanesti pe linia desavarsirii statului national unitar. in aceeasi directie nationala a actionat in Italia si Elvetia, luand parte si aici la multe manifestari politice.

Dupa o activitate laborioasa care implica si contacte cu delegatia romana de la Conferinta de Pace de la Paris, care a pus capat primului razboi mondial, Vasile Lucaciu s-a reintors in tara in toamna anului 1919, unde i s-a facut o primire impresionanta. La Gherla, Dej, Satu Mare, Baia Mare, ca si la Sisesti, peste tot, a fost intampinat cu multa caldura.

La Satu Mare, la 13 octombrie 1919, cei prezenti i-au multumit lui Lucaciu pentru "munca neobosita si martirajul ce ati indurat atunci cand poporul roman gemea sub jug strain".

Desi istovit de drumuri, slabit de boala de inima ce se agrava din zi in zi, Vasile Lucaciu a participat pe masura puterilor sale, la viata politica a tarii, mai intai la cateva sedinte ale Consiliului Dirigent (al caruri membru a fost), apoi in cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1919. Pe baza unui program electoral minimal, Vasile Lucaciu a fost ales deputat in primul parlament al Romaniei Mari, facand parte din sectiunea I a Camerei Deputatilor, alaturi de mari oameni politici si de cultura: Vintila Bratianu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Gheorghe Cristescu, Ion Agarbiceanu, Grigore Iunian, Aurel Lazar, etc.

Consecvent opiniilor sale de unitate desavarsita a natiunii, Lucaciu a inteles ca in noile conditii istorice date de reintregirea tarii, se impunea mai mult ca oricand o activitate convergenta a tuturor fortelor la nivelul intregii tari, pentru consolidarea edificiului statal, pentru consistente reforme economice si politice, pentru dezvoltarea culturii nationale si intarirea suveranitatii Romaniei in conceptul popoarelor lumii.

verjel,DANESTI

OBICEIURI SI TRADITII IN satul DĂNEŞTI com.ŞIŞEŞTI jud. MARAMUREŞ'''' +VERJEL

DANESTI .PREMIEREA ELEVIL0R DE LA SCOALA DIN DANESTI 2012

PRIN BUNAVOINTA DOMNULUI DR.BÂLE GAVRIL ELEVII PREMIATI AU PRIMIT  SI CITE O CARTE

Ziua Eroilor neamului românesc-in DANESTI

Înălţarea Domnului – Ziua Eroilor neamului românesc.

Este Ziua Eroilor din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Ziua Eroilor neamului românesc in -DANESTI -se va manifesta prin dezvelirea uni monument ridicat in cinstea eroilor satului DĂNEŞTI cazuti pentru PATRIE si NEAM.Monumentul a fost realizat de Comandorul in retragere ALEXANDRU CÂNŢA in memoria sotiei sale VIORICA ,bunicul sau CINTA DUMITRU a fost primul primar român ales din sat iar tatăl lui CÎNŢA VASILE si mama sa OLGA au fost invatatori in sat.

La ceremonie va lua parte si Col.Dr.VAIDA.

Ceremonia se va desfasura dupa urmatorul program:

9.30 -instalarea garzii de onoare

10-SLUJBA de ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

               -Paos pentru eroi

11.15-cuvânt de comemorare

          -Col.Dr. VAIDA

11.30-se dezveleste monumentul

          -minut de rculegere

          -preotul sfinteste piatra si citeste numele eroilor

11.40 - moment sustinut de elevii scoli din DANESTI

11.45 -depuneri de flori 

11 55-binecuvintarea de incheiere

12    -retragerea garzi de onoare



BUICIUC PETRU unul dintre eroi cazuti la datorie

Adăugaţi o legendă

mai multe in viitorul apropiat

COMEMORARE EUSEBIU FATU-fiu marcant al satului DANESTI

La 17 mai 2004, pr. Eusebiu Fătu, fost director spiritual al Institutului Teologic Greco-Catolic "Alexandru Rusu" din Baia Mare, a trecut la Domnul. Oficiul înmormântării a fost celebrat miercuri, 19 mai 2004, în biserica "Sfânta Cruce" din cartierul Săsar din Baia Mare, de către IPS Lucian Mureşan, Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de către Episcopul Maramureşului, PS Ioan Şişeştean – care a rostit şi cuvântul de învăţătură – şi Episcopul Lugojului, PS Alexandru Mesian, având alături 55 de preoţi din Eparhia Maramureşului, majoritatea din generaţia tânără, care l-au avut ca părinte spiritual.
Născut în anul 1923 în localitatea Dăneşti din judeţul Maramureş, pr. Eusebiu Fătu a fost hirotonit în 1948, anul în care Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, urma să fie scoasă în afara legii de către regimul comunist ateu. A suportat rigorile închisorii, a fostşti în 13 februarie 1952. La Securitatea din Baia Mare a întâlnit foarte mulţi preoţi.ărcaţi cu toţii în două camioane, transportaţi la Satu Mare şi închişi înţinut în întuneric şi păzit de gardieni,ă a fost hirotonit preot clandestin, a fost acuzat că face parte dintr-oţie subversivă "Astra". A fost obligat să stea zile şi nopţi în picioare, iar când n-a mai rezistat,ă pilule şi a zis râzând: "kutya bajaă două luni de chinuri, a fost transferat la Penitenciarul din Satuă fără paturi, unde era nevoit să doarmă pe duşumea. I se părea rai, faţăde Securitate. În 16 decembrie 1952 a fost eliberat
A fost condus pe ultimul drum de către toţi studenţii teologi din Institutul din Baia-Mare, lor adăugându-li-se toţi cei care l-au apreciat şi au beneficiat de îndrumarea sa, părintele fiind un căutat confesor în parohia Sfânta Cruce, păstorită de Vicarul general al Eparhiei, pr. Simion Ilieş. A fost înmormântat în cimitirul băimărean din strada Horia.şi s-a întors acasă. După eliberarea din închisoare a practicat diferite meserii, în tot acest timp desfăşurând un rodnic apostolat şi îndrumând spiritual numeroşi tineri, mulţi dintre ei urmând ulterior calea preoţiei. După schimbările din decembrie 1989, odată cu ieşirea la lumină a Bisericii Greco-Catolice şi reînfiinţarea Institutului Teologic din Baia Mare, a fost numit director spiritual de către PS Lucian Mureşan, pe atunci Episcop de Maramureş, dedicându-se cu multă dăruire noii misiuni.

PROBLEME: CARIERA DE PIATRA LA DANESTI

La porţile ceriului - Grigore Leşe - În Maramureş, satul Dăneşti

Zilele primaverii in Europa,DANESTI

foto SURDESTI

SCENETA 8 MARTIE ,DANESTI

Muzeul memorial a fost inaugurat în anul 1968. Cuprinde sase obiective importante: Casa parohiala în care a locuit preot dr. Vasile Lucaciu (1852 - 1922) cu familia în perioada 1885 - 1914; Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor ctitorita de Vasile Lucaciu si sfintita în anul 1890; Locul de adunare si Izvorul Românilor; Documente, fotografii de epoca, piese de mobilier originale; Biblioteca (15000 volume) ofera informatii necesare pentru a cunoaste viata, activitatea si puternica personalitate a "Leului de la Sisesti", memorandist si fauritor al României Mari.

Vasile Lucaciu s-a nascut la 22 ianuarie 1852,

Doina lui Lucaci

SURDESTI UDATORIU /1

DOMNISOARA (Aurelia Rusu

În toamna anului 1901, Aurelia Rusu intrã în învãþãmânt, fiind încadratã la şcoala

primarã din Feiurd (jud. Cluj).
În anul 1903, Aurelia Rus, în urma unor neînþelegeri familiale, cauzate de legãturile
sentimentale ce le avea cu poetul, a intrat într-o mânãstire din Sibiu, unde a
funcþionat ca învãþãtoare pânã în toamna anului 1904. În timpul cât a trãit retrasã la
Mãnãstire, Goga a cãutat-o, însã învãþãtoarea a refuzat sã-l primeascã pe tânãrul îndrãgostit.
La stãruinþele familiei, Aurelia Rus pãrãseºte definitiv mânãstirea, iar din toamna
anului 1904 este încadratã învãþãtoare în Negreia, unde a funcþionat pânã în 1914,
iar de atunci pânã în 1938, în Bontãieni când s-a pensionat La Danesti, in casa din barne de pe peretii careia "se dezlipeste in paturi varul" - cum plastic zice poetul -, care a adapostit si scoala unde a functionat ca dascalita Aurelia Rusu, ma uit la fereastra din fata si caut sa descopar locul in care a batut puternic poetul in una dintre incercarile de a o revedea pe naluca iubirii sale, in desele reveniri la Sisesti, unde se intalnea cu Lucaciu, pentru a croi impreuna planuri de actiune pentru neam. Din vazduh parca il auzeam pe poet, strigand cu vocea sa baritonala: "Sunt eu, Domnisoara Aurelia, eu, Tavi, sunt eu, Goga, domnisoara, deschideti! Vreau sa va vad". Toti stiu ca ea suspina de dincolo de perdea, ramasa acolo incremenita, dar a avut taria sa nu-i deschida. Ulterior, avea sa regrete ca nu a acceptat sa-l revada macar o data.
In interiorul casei vechi, cu multe incaperi, nu s-a schimbat nimic. Candelabre baroce si lampi cu petrol asteapta parca mana stapanei sa le aprinda, la fel ca si cartile cu opera lui Goga, revistele si ziarele la care a fost abonata, ce stau nerasfoite de-atata timp. Pianul cu coada daruit de poet si-a pierdut urmele, dar locul in care a stat ii mai poarta amintirea, caci prin el poetul era mereu prezent in casa ei. In capacul frumos lacuit fusese fixata o efigie ca o bijuterie, pe care scria: "Pentru scumpa mea Aurelia Rusu", Octavian Goga. (Printr-o fericita intamplare, Muzeul Judetean a dus pianul spre protejare la Muzeul "Vasile Lucaciu" de la Sisesti, asa incat amintirea idilei sa fie si acolo perpetuata.) Satenilor le placea ca domnisoara sa le recite poezii din Goga si sa le cante in prag de amurg la pian, iar ei s-o asculte din curte sau din gradina cu livada, caci ea "o fo si gazdoaie buna si mare, cu avere multa,

Octavian Goga a cunoscut-o pe Aurelia Rusu la Tohanul Vechi, lângă Braşov, în anul 1900, la vârsta de 19 ani, când împreună au fost “paranimfi”, adică “domnişori de onoare”, la nunta fratelui ei mai mare, notarul Romul Rusu. Idila înfiripată în acele împrejurări a durat trei ani. A urmat plecarea lui Goga la studii la Budapesta, la Facultatea de Litere şi Filosofie. Aurelia Rusu visa să studieze şi ea tot la Budapesta artele plastice, însă intenţiile i-au fost zădărnicite de probleme de ordin personal.

Toti stiu ca idila s-a aprins la Tohanul Vechi de langa Brasov, la 1900, cand s-a casatorit un frate de-al ei mai mare, notarul Romul Rusu, si cand ea si poetul, pe atunci in varsta de 19 ani, au fost "paranimfi", adica frate de mire si de mireasa sau, cum s-ar zice astazi, domnisori de onoare. Toti stiu ca s-a aprins si urzit o mare involburare sentimentala - desi au petrecut doar doua zile impreuna -, pe care poetul a resimtit-o si dupa plecarea la Budapesta, la studii. Toti stiu ca si ea, fata cu plete grele, ca graul copt, intentiona sa plece la Budapesta sa studieze pictura, pentru care avea inclinatii, dar ca nu s-a putut. Toti stiu ca cei doi au purtat o corespondenta aprinsa vreme de aproape trei ani, plina de patos si poezie, caci Goga ii scria in versuri, iar Aurelia ii raspundea infrumusetandu-si randurile cu picturi miniaturale. Toti au vazut cele 52 de scrisori, ilustrate si in versuri, pe care poetul i le expediase vreme de trei ani din Budapesta. Toti stiu ca idila s-a frant brusc, in 1906, cand Goga s-a insurat cu fata celui mai bogat si mai influent om din Transilvania, Partenie Cozma, directorul Bancii "Albina" din Sibiu. Toti stiu ca din acel an viata Aureliei a luat o intorsatura brusca, ea refuzand pentru totdeauna casatoria cu altcineva, preferand sa traiasca intr-o "nuntire alba". Toti stiu ca in acel an sperantele fetei s-au naruit, ca a trait mai departe cu cartile lui la cap, cu scrisorile sale, cu poeziile sale, pe care le citea cu ochii inlacrimati. Rapusa in cele din urma de intristare, a luat drumul unei manastiri de langa Sibiu, unde Goga a vizitat-o, dar ea i-a refuzat intrevederea.

Leul De La Sisesti

1852-21 ianuarie, se naste Vasile Lucaciu în comuna Apa, judetul Satu Mare, din parintii Mihai Lucaciu si Iuliana Toth;
1852-1858 - copilaria în comuna natala;
1858-1862 - urmeaza patru clase primare în orasul Baia Mare;
1862-1866 - frecventeaza primele clase secundare la Gimnaziul de Stat din orasul Baia Mare;
1866-1867 - este elev în clasa a V-a secundara la liceul din Ungvar;
1867-1868 - absolva cursurile clasei a VI-a la Liceul Ordinului "Premontratens" din Oradea; întrerupe cursurile, intra voluntar în armata austro-ungara, pe care o paraseste la scurt timp;
1868-1870 - urmeaza cursurile Institutului "Sf. Atanasie" din Roma, în 1870 obtinând titlul de doctor, cu "Magna cum laudae", în filozofie; în acelasi an (1870) se reîntoarce în tara;
1871 - se reîntoarce la Roma pentru aprofundarea studiilor;
1874 - absolva Seminarul Teologic din Gherla, se casatoreste cu Paulina Serbac din Potau (jud.Satu Mare) si este hirotonisit preot;
1874-1878 - functioneaza ca preot în localitatea Sâncrai de pe Grui, din fostul judet Salaj; acum ia contact cu conducatorii români din Transilvania si începe sa publice la diferite gazete românesti;
1878-1885 - functioneaza ca profesor de limba româna la Liceul Regesc din orasul Satu Mare; încep persecutiile; i se propune un post de profesor definitiv la Losoncz; refuza; îsi da demisia din învatamânt, fortat de împrejurari;
1885-27 august, îsi ocupa postul de paroh în localitatea Sisesti;
1890 - la Conferinta Nationala a P.N.R. se stabileste definitiv textul  "Memorandului", redactat de Iuliu Coroianu si Vasile Lucaciu;
- 19 martie, are loc, la Satu Mare, procesul intentat împotriva lui Vasile Lucaciu "pentru atâtare împotriva unei nationalitati"; este achitat;
- 27 august, are loc inaugurarea bisericii din Sisesti, la care participa circa 15.000 de cetateni;
1892 - în ianuarie, la Sibiu, are loc a V-a Conferinta Nationala a P.N.R., la care dr.Ioan Ratiu este ales în functia de presedinte, iar dr.Vasile Lucaciu în functia de secretar general;
- în mai, redacteaza "Circulara convocatoare", pentru masuri în vederea înaintarii "Memorandului", care este confiscata de pretor;
- 28 mai, face parte ca organizator din delegatia de 300 de persoane care prezinta "Memorandul" împaratului Francisc Iosif I la Viena;
- 12 noiembrie, este judecat la Debretin pentru "Circulara convocatoare" si, fiind gasit vinovat de agitatie împotriva natiunii maghiare, este condamnat la un an închisoare de stat, 500 de florini amenda si 49 florini cheltuieli de judecata; procesul este transpus la Satu Mare;
1893-27 ianuarie, are loc, la Satu Mare, procesul prin care Vasile Lucaciu este condamnat la patru luni închisoare ordinara pentru calomniere publica a guvernului maghiar; sentintele celor doua procese sunt contopite într-o singura pedeapsa, de treisprezece luni închisoare si pierderea drepturilor cetatenesti pentru tot timpul cât dura pedeapsa;
1893-1894 - 7 ianuarie 1893 -  7 februarie 1894, Vasile Lucaciu executa condamnarea de treisprezece luni la închisoarea din Seghedin;
1894 - 7-25 mai, are loc la Cluj procesul memorandistilor, dr.Vasile Lucaciu fiind condamnat la 5 ani închisoare de stat; apelul înaintat de Comitetul P.N.R. este respins de catre Comisia regala la 13 iulie - dispunând arestarea condamnatilor;
- 26 iulie, Vasile Lucaciu este arestat si întemnitat la închisoarea din Seghedin;
1895-15 septembrie, împaratul Francisc Iosif I se vede silit sa gratieze pe condamnati; dr.Vasile Lucaciu revine la Sisesti;
1902-4 decembrie, are loc Conferinta Nationala a P.N.r., care alege pe George Pop de Basesti în functia de secretar general;
1905-11 iunie, are loc Conferinta Nationala a P.N.R., care hotaraste tactica "activismului"; dr.Vasile Lucaciu candideaza în cercul Tg.Lapus, din judetul somes, dar nu obtine majoritatea;
1907-28 august, Vasile Lucaciu este declarat deputatul cercului Beius pentru parlamentul din Budapesta,
1907-1910 - desfasoara activitate parlamentara la Budapesta,
1910 - au loc alegeri parlamentare; dr.Vasile Lucaciu candideaza în cercul Beius si Ineu, dar nu întruneste majoritatea de voturi;
1912 - se desfasoara luptele împotriva înfiintarii Episcopiei de Hajdu-Dorogh; Vasile Lucaciu sustine interesele românilor la Roma;
1913 - au loc tratative de conciliere între guvernul Tisza si reprezentantii P.N.R., la care ia parte si dr.Vasile Lucaciu; propunerile guvernului Tisza sunt respinse;
1914-23 decembrie, Vasile Lucaciu si Octavian Goga demisioneaza din Comitetul Executiv al P.N.R., facând declaratie publica în acest sens, motivând demisia;
- se refugiaza în România;
- 29 decembrie, se reorganizeaza "Liga pentru unitatea culturala a tuturor românilor", dr.Vasile Lucaciu fiind ales presedinte;
1915 - în primavara pleaca în Italia cu scopuri propagandistice;
1916 - prezinta guvernului român un memoriu al ardelenilor refugiati, prin care cere aducerea în tara a românilor prizonieri în Rusia si unirea Transilvaniei cu tara- mama;
- în mai, este ales candidat de Galati pentru parlamentul din Bucuresti;
- 15 august, România declara razboi Austro-Ungariei;
- în septembrie, dr.Vasile Lucaciu si altii înainteaza Consiliului de Ministri român un memoriu prin care cer constituirea de regimente ardelene de voluntari din refugiati români si eliberarea prizonierilor români din Rusia care vor sa lupte sub flamurile române;
- o data cu retragerea armatei române, Vasile Lucaciu se refugiaza la Iasi; 1917 - primavara, se trimite o delegatie în Rusia, la Darnita, în frunte cu dr.Vasile Lucaciu, pentru a reglementa situatia prizonierilor români proveniti din Austro-Ungaria;
- în aprilie, dr.Vasile Lucaciu, Ioan Mota si Vasile Stoica pleaca în America, unde fac intensa propaganda pentru unirea Transilvaniei cu România si pentru constituirea unitatilor de voluntari;
1918 - în august, se duce în Franta, la Paris;
- în toamna, se constituie "Consiliul National al Unitatii Tuturor Românilor", având ca presedinte pe Take Ionescu, iar ca vicepresedinti pe dr.Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr.C.Angelescu, Ioan Th.Florescu;
- 29 octombrie, are loc la Geneva un Congres al Nationalitatilor Oprimate, la care participa neoficial si Vasile Lucaciu;
- în toamna, Vasile Lucaciu pleaca în Italia, împreuna cu Nicolae Titulescu si altii; aici sunt primiti de Orlando, presedintele Consiliului de Ministri;
- 25 noiembrie, primeste juramântul prizonierilor din lagarul de la Cita-Ducale si de la Cavarzere;
- 1 decembrie, are loc Adunarea Nationala de la Alba Iulia, declarându-se Unirea Transilvaniei cu România; dr.Vasile Lucaciu sfinteste la Mariano (lânga Roma) drapelul regimentului "Horia";
1919-6 ianuarie, sfinteste în Piata "Siena" din Roma drapelul regimentului "Closca";
- 23 mai, are loc la Geneva o mare manifestatie de simpatie pentru români, în cadrul careia ia cuvântul si dr.Vasile Lucaciu; se voteaza o rezolutie adresata Conferintei de pace de la Paris; în zilele conferintei, Vasile Lucaciu are mai multe convorbiri cu personalitati ale diplomatiei tarilor participante;
- în toamna, se întoarce în tara, fiind sarbatorit la Bucuresti, Sibiu, Satu Mare; la Baia Mare ajunge în ziua de 17 octombrie, iar apoi pleaca la Sisesti;
- este ales deputat de Baia Mare în parlamentul din Bucuresti;
1920 - candideaza din nou si este reales deputat de Baia Mare în parlamentul din Bucuresti; în parlamentul român sustine votarea legii electorale si a reformei agrare;
1922 - la o noua alegere pentru parlament, dr.Vasile Lucaciu nu reuseste sa-si asigure voturile necesare; adversarul sau politic se spune ca recursese la metode necinstite, falsificând voturile;
- la 70 de ani se retrage din viata politica, stabilindu-se pentru restul zilelor în orasul Satu Mare;
- 28 noiembrie, moare si este înmormântat în satul Sisesti, în ziua de 1 decembrie, la patru ani de la proclamarea Unirii Transilvaniei cu România.

danestimm,SECRET GARDEN (in constructie)

DANESTI SECRET GARDEN ZIUA PORTILOR INCHISE

DĂNEŞTI

BAILE DANESTI VECHI

BAILE DANESTI VECHI

SALVATI BORCUTUL! Izvorul de la care si-au alinat suferintele sute de ani locuitorii din imprejurimi este lăsat in paragina de cei in proprietatea cui se afla. De ce? ,nu aduce venituri ,chiar cei fara venituri si-au pus mari sperante sperând ca se vor vindeca consumând apa acestui izvor .Oare le pasa celor in posesia cui se afla?.Prea putin le pasa de ce au insemnat cindva sau ce inseama in inimile Danestenilor si nu numai a lor"BAILE DANESTI"

                SALVATI BORCUTUL ! pina aveti ce

VASILE LUCACIU (LEUL DE LA SISESTI)

Vasile Lucaciu (n. 21 ianuarie 1852, Apa, Comitatul Sătmar - d. 29 noiembrie 1922, Satu Mare) a fost un preot greco-catolic român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Din anul 1885 a activat ca preot paroh în Şişeşti, unde a ridicat o biserică monumentală sfinţită la 15 august 1890. Avea liceul şi studii teologice făcute la Roma, unde a luat şi doctoratul. Activând şi ca scriitor politic în "Gazeta de Transilvania" şi "Observatorul", a avut de suferit represiunea autorităţilor de la Budapesta care l-au mutat la Losoncz în Ungaria, desfiinţându-i postul parohial din Transilvania.
Sursa : Wikipedia

documentar sisesti

Cartile bisericesti vechi si blestemele lor---le respecta oare cineva

"Informaţiile despre cartea veche românească ce a circulat în Dăneşti le datorăm aproape
integral lucrării prof. dr. Aurel Socolan în care sunt menţionate: Antologhion, Râmnic, 1737;
Ceaslov, Rădăuţi, 1745; Evangheliar, Bucureşti, 1723; Liturghier, Sibiu, 1798; Octoih, Râmnic,
1750; Pentecostarion, Bucureşti, 1743; Strastnic, Blaj, 1773; Triodion, Bucureşti, 174631. Toate
însemnările manuscrise descifrate conţin date de provenienţă şi proprietate. Un nume ne reţine,
totuşi, atenţia: popa Gheorghe din Dăneşti, cel care face însemnările pe cărţile cumpărate în anii
1745, 1747 şi (posibil să fie vorba despre aceeaşi persoană, raportat la stilul însemnării) 1779.
Dacă ţinem cont că una dintre cărţi este tipărită la Râmnic, alta la Rădăuţi, raportat la data
achiziţiei lor, preotul se găsea sub plină incidenţă a decretelor împărăteşti ce interziceau aducerea
de cărţi din tipografiile muntene şi moldovene. Urmărind, însă, însemnările descifrate pe cărţile
ce au circulat pe teritoriul judeţului Maramureş, constatăm că încălcarea acestor decretelor era un
fapt destul de frecvent în zonă şi epocă. Mai puţin obişnuit este însă felul în care sunt concepute
textele însemnărilor, care debutează cu o afirmare hotărâtă a proprietăţii (de obicei, proprietarul
menţionat este biserica). Astfel, pe Antologhion (Râmnic, 1737) citim: (173) „Anii în 1747
m[eşi]ţa iunie 12 zile. Această sfântă carte, anume Mineiu rumânesc, iaste a mea, a lui Popa
Gheorghie din Dăneşti, din vidicul Baia Sprie, că mi-a au cumpărat şi mi-o au dat mie şi cuii
rămâne din mine până unde a fi carte aceasta, să slujim cu ea şi să pomenim pre aceşti oameni
creştini ce o au cumpărat şi sunt scrişi aici mai jos, deci pe bani sau pe alte iosagu nime să nu
îndrăznească a o da, nici alţi nime să nu îndrăznească a o sminti de cum îi dată, că cine o va da
sau o va lua de cum îi dată, acela va fi blăstemat. Iară noi să fimu datori să pomenim pe acei
blagosloviţi creştini ce au cumpărat carte ceasta; pomeneşte Doamne pe robulu tău Vasilie,
Toader şi tot rodul lor cei vii carii ai pomeni să cuvine, pomeneşte D[oa]mne şi pe răpăusaţii lor,
Ulpasuşa Simion, Ulpasuşa Macovei, Mare Vasinca, Porhiră, Usupşea, Lar Ion, Mierluşe. Să fie

pomenire lor în veci, amin [...] Scris-am, eu popa Georgie din Dăneşti dela Baia Sprie.”32; pe
Ceaslov (Rădăuţi, 1743): (50) „Ani 1745 dechembrie 20, această sfântă carte anume Polustav
iaste a mea a lui Popa Gheorghe din Dăneşti şi o oau cumpărat şi mi-o au dat mie dumnezeire,
până unde va fi carte aceasta pe bani să nu vânză nice pe altă pe ceva să nu o dee că cine o va lua
sau o va sminti de cum îi dată, să fie blăstemat, ca pănă am fi noi sau cine a fi să ştie carte, alu să
trebăluiască cu ia şi să pomenească pre aceşte ce au cumpărat carte şi scrisii pomeneşte D[oa]mne
pre roba ta Anuţa şi feciorii ei Luca şi Indrei. Pomeneşte D[oa]mne pre robu tău Mărie ce
răposata şi pe feciorii ei cei vii, Ion şi Năstacă şi Alexa şi Aftimie. P[omeneşte] D[oa]mne pre
robul tău An[...] Marcul, Alexa, Anghilină [şi] Tudoriţa. Pomenire lor în vecii. Scrisă în Dăneşti
în vidicul Pântăriei. P. Gheorghe.” (308) „finu Pelaghie [...] (310) săteni a ei [...] (312) sfi[n]tu
Gavrilă Pod [...] (314) Botoş Deordia Domniova.”33; pe Strastnic (Blaj, 1773), coperta faţă:
„Această sfi[n]tă carte, anume Strastnic, iaste al mieu al lui popa Giorgie din Dăneşti. Scris-am
eu în 15 zile a lui iulie anul de la naşte[rea] lui Hristos 1779.”34
Evident, cărţile sunt ale bisericii, pentru că însuşi autorul însemnărilor spune: “că mi-a au
cumpărat şi mi-o au dat mie şi cuii rămâne din mine până unde a fi carte aceasta, să slujim cu ea
şi să pomenim pre aceşti oameni creştini”35 sau “ca pănă am fi noi sau cine a fi să ştie carte, alu
să trebăluiască cu ia şi să pomenească pre aceşte ce au cumpărat carte”.36
Se simte în afirmarea răspicată a proprietăţii preţuirea deosebită pe care preotul
Gheorghe, paroh în Dăneşti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, o acordă cărţilor. Acest
fapt este confirmat de o însemnare semnalată de Ioan Bîrlea pe un Penticostarion de Râmnic,
1743, identificat la Budeşti (Susani – Vinţeşti). Preotul locului descrie în însemnare
împrejurările în care a fost cumpărată cartea: „[...] Deci eu, popa, am ştiutu că au lăsat neşte
diecii, acei ce purta cărţi, la popa Gheorghie în Daneş, şi au tremis popa Gheorghie în Băiţe, la
Morar Ion, şi am mersu eu, popa Ionăşel, şi cu Mihoc, în Băiţe, şi au dat pe carte aceasta 12
florinţi vonaş Mihoc şi cu Gafie, pentru păcatele lor şi a tot rodul lor, să le fie pomană până în
veciu, amin; şi o au făgăduit la hramul lui S[fân]tu Nicolae în sat în Budeşti, în anul 1752, în luna
lui Martie, în 8 zile [...]”37 Iată, deci, că la Dăneşti era, în a doua jumătate a secolului al XVIIIlea,
un punct de trafic de carte bisericească adusă de colportorii de carte din Ţara Românească -
popa Gheorghe din Dăneşti, asumându-şi riscurile încălcării decretelor împărăteşti, primea şi
difuza aceste cărţi, activitate bine cunoscută de preoţii din alte parohii, după cum se poate
deduce.
S-au mai descifrat însemnări pe Evangheliar (Bucureşti, 1723): (1) „Această sfâ[n]tă
carte Evanghelie o au cumpărat Făt Ion din Dăneşti, din vidicul Băii. (2) Şi cu ginere-său Iacob,
drept 16 florinţi, anul 1724 (3) şi o au dat în besearecă ardea în sat în Dăneşti, în Vidicul (4) Băii,
să le fie pomană în veci, acestora cărora se pomenesc, (5) pomeneşte pre robul tău Făt Ioan şi
muerea lui Păcat. (6) Pomeneşte D[oa]mne pre robul tău titor Iacob din Rahău, şi lăcuieşte în
Baia Sprie şi cu (7) muerea lui Nasta. Pomeneşte D[oa]mne pre părinţii lor: (8) Ursuşe,
Ghiorghie şi Mărica, Simion, Teodor, titor Andreiu, (9) Mărica, să le fie pomană în veci.”38; pe
Liturghier (Sibiu, 1798): (7) „Această s[fântă] Leturghie nouă au cu[m]părat (1) Dirasimu
Ştefan (13) dreptu 11 zloţi (15) şi o lasă în beserica de Dăneşti (17) pomană, în anul 1803 (19)
.

Timoe Domnic, să fie pi[n]tru [...] (21) părinţi domni sale (23) şi a găzdei sale eu, Gafie, (25) ca
nimenea să nu o ee nici [...] şi să (27) îndrăznească nimeni a o sminti (29) din besereca din
Dăneşti (31) că cine o va sminti să fie (33) afurisit, (35) cine va sluji dintre preoţi (37) să fie
datori ai pomeni (39) la s[fân]tul jertfelnic (41) pomeni [...], (43) amin.”39 şi pe Octoih (Râmnic,
1750): (1) „O lasă pomană Poduţu Ionu (2) diacu din Dăneşti (3) să fie pomană în besereca (4)
din Dăneşti, nimeni să nu o stre- (5) ineze sau să se vândă, preot (6) ca să se slujească unu
sărindaru dănsa. (9) Nuţu fecior holteiu lui Turţin (10) din Dăneşti, şti făcut şi ar muri sau vii.”40
La biserica din Urmeniş a fost găsită un Molitvelnic, manuscris, din 1760, care, conform
însemnărilor, provine din Dăneşti: (179) „Această s[f]ântă şi Dumnezeiască charte este a lui
Vaida Petre parochul Urminişului este cu o [...] deruire de la Popp Nicolae parochul Dăneştilor
cum am zis mai sus ce este deruite lui Vaida Petru den Urminiş parochului dat Ian[uarie] 20 de
dile anul 1843.” Pe verso-ul filei urmează aceeaşi însemnare cu litere chirilice. (185) „Acest
Molitvelnic este a lui Popa Nicolaie din Dăneşti dăruitorie pe 1822.”41

SATUL DANESTI

Valea romantica si atragatoare a satului DĂNEȘTI margineste coasta de nord-vest a dealului 'Mândra Vedere".

Pârâul "Unguraș",adunat din izvoarele satului Negreia trecind peste vale alearga catre satul numit dupa el UNGURAȘ

Renumele satului este strins legat de existenta izvorelor de apa minerala cu continut: sulf, iod si acid carbonic .Apa celor doua izvoare a fost folosita cu rezultate foarte bune chiar miraculoase la bolile reumatice sub forma de baie iar cei bolnavi de stomac o folosesc ca apa de baut(de la izvorul de jos cu continut mai scazut in hidrogen sulfurat 0,002%)Lucrarile de cercetare si de forare a izvorului de sus au inceput la 22apr.1884 si au tinut pina in septembrie1885 sa forat la adincimea de 62m apa a izbucnit timp de 6 zile la o inaltime de 3m cu un debit de 60-70 litri pe minut.La izvorul de jos foratul a incput la 1 sep. 1883 si a tinut pina la 1 apr.1883.La adincimea de aproximativ 25m a izbucnit o apa cu hidrogen sulfurat forte arzatoare la o inaltime de 2,7m cu un debit de 17 l/minutin urma acestui fapt s-au sistat lucrarie.Acesta apa curge incontinu si in ziua de astazi la o inaltime de 1m.Apa din Danesti a fost cunoscuta din cele mai vechi timpuri aci directia minelor a construit case pentru bai si a tinut un chirurg pentru minerii care se tratau aici ,baile de jos erau proprietatea "CASEI CEXCUALE" iar cele de sus proprietatea statului.Puterea de vindecare a acestor izvoare rezulta din compozitia rocilor din dealul"MINDRA VEDERE"

BISERICI:

BISERICA ORTODOXĂ DĂNEȘTI

BISERICA GRECO CATOLICA DĂNEȘTI



NEGREIA

 

BONTĂIENI

CETĂȚELE

ȘIȘEȘTI

HOTEL SECRET-GARDEN

ȘCOALA DĂNEȘTI